tenebră

română

Etimologie

Din franceză ténèbres < latină tenebrae.

Pronunție

• AFI: /te'ne.brə/

Substantiv

Declinarea substantivului tenebră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tenebră	tenebre
Articulat	tenebra	tenebrele
Genitiv-Dativ	tenebrei	tenebrelor
Vocativ	tenebră	tenebrelor

1. (livr.; rar la sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bârnețe
• brânețe

Referințe

• DEX '98 via DEX online