teribilistă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din teribilist.

Pronunție

  • AFI: /te.ri.bi'lis.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
teribilistă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ teribilistă teribiliste
Articulat teribilista teribilistele
Genitiv-Dativ teribilistei teribilistelor
Vocativ teribilisto teribilistelor
  1. persoană care vreapară extraordinară, teribilă, grozavă; persoană excentrică, extravagantă.


Traduceri

Anagrame

Referințe