Sari la conținut

testaceu

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză testacé < latină testaceus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
testaceu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ testaceu testacee
Articulat testaceul testaceele
Genitiv-Dativ testaceului testaceelor
Vocativ testaceule testaceelor
  1. (la pl.) subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin.


Traduceri

Referințe