timp imperfect

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din timp + imperfect.

Pronunție

  • AFI: /timp im.per'fekt/


Cuvânt compus

timp imperfect

  1. (și substantivat, n.) timp verbal care aparține modului indicativ și care exprimă o acțiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea.


Traduceri

Referințe