timpan

română

Etimologie

Din franceză tympan, cu unele sensuri din italiană timpano.

Pronunție

• AFI: /tim'pan/

Substantiv

Declinarea substantivului timpan
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	timpan	timpane
Articulat	timpanul	timpanele
Genitiv-Dativ	timpanului	timpanelor
Vocativ	timpanule	timpanelor

1. (anat.) membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă.
2. instrument muzical de percuție, asemănător cu toba, dar care poate fi acordat; paucă.
3. (arhit.) suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei ferestre.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online