timpan

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză tympan, cu unele sensuri din italiană timpano.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
timpan
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ timpan timpane
Articulat timpanul timpanele
Genitiv-Dativ timpanului timpanelor
Vocativ timpanule timpanelor
  1. (anat.) membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă.
  2. instrument muzical de percuție, asemănător cu toba, dar care poate fi acordat; paucă.
  3. (arhit.) suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei ferestre.


Traduceri

Referințe