tinerețe
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ti.ne're.ʦe/
Substantiv
Declinarea substantivului tinerețe | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tinerețe | tinereți |
Articulat | tinerețea | tinerețile |
Genitiv-Dativ | tinereții | tinereților |
Vocativ | tinerețe | tinereților |
- perioadă din viața omului între copilărie și maturitate.
- perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac.
- stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt).
- oameni tineri; tineret.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online