tinerețe

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din tânăr + sufixul -ețe.

Pronunție

  • AFI: /ti.ne're.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
tinerețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tinerețe tinereți
Articulat tinerețea tinerețile
Genitiv-Dativ tinereții tinereților
Vocativ tinerețe tinereților
  1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate.
  2. perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac.
  3. stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt).
  4. oameni tineri; tineret.


Traduceri

Anagrame

Referințe