tineret

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din tânăr + sufixul -et.

Pronunție

  • AFI: /ti.ne'ret/


Substantiv


Declinarea substantivului
tineret
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tineret invariabil
Articulat tineretul invariabil
Genitiv-Dativ tineretului invariabil
Vocativ tineretule invariabil
  1. mulțime de tineri, totalitatea tinerilor; tinerime, tinerețe.
  2. totalitatea animalelor tinere de aceeași specie dintr-o gospodărie.


Traduceri

Anagrame

Referințe