tinker

Vezi și : Tinker

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie tinkere < tinekere, prin sincopă.

Pronunție

• AFI: /tɪŋkə(ɹ)/

Substantiv

tinker, pl. tinkers

1. (metal.) tinichigiu, spoitor, cazangiu

   The tinker mended lots of pots and pans.

2. (mai ales în Anglia și Irlanda; înv., peior.) căldărar, lingurar; (spec.) țigan
3. (în mod normal precedat de little) copil neastâmpărat, puști, copil ștrengar
4. (spec.) cârpaci, reparator
5. (p.ext.) cârpăcire, reparare
6. (ieșit din uz; mil.) tun mic
7. (iht.) mai multe specii de pești; (spec.) aterină
8. (ornit.) specie de pinguin (Alca torda); alcă mică

Sinonime

• 2: traveller, (depr.) gypsy
• 3: rapscallion, rascal, rogue, scamp, scoundrel
• 4: tinkerer
• 8: (ornit.) razorbill

Cuvinte derivate

• Tinkertoy

Cuvinte compuse

• tinker's cuss
• tinker's dam
• tinker's damn
• tinker's weed

Verb

Conjugarea verbului to tinker
Infinitiv	to tinker
Prezent simplu pers. 3 sg.	tinkers
Trecut simplu	tinkered
Participiu trecut	tinkered
Participiu prezent	tinkering

1. a repara de mântuială, a cârpăci, a cârpi
2. (metal.) a drege (cazane, etc.)

Sinonime

• 1: fiddle; repair

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary