Sari la conținut

tinker

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Tinker

(English)

Etimologie

Din engleză medie tinkere < tinekere, prin sincopă.

Pronunție

  • AFI: /tɪŋkə(ɹ)/


Substantiv

tinker, pl. tinkers

  1. (metal.) tinichigiu, spoitor, cazangiu
    The tinker mended lots of pots and pans.
  2. (mai ales în Anglia și Irlanda; înv., peior.) căldărar, lingurar; (spec.) țigan
  3. (în mod normal precedat de little) copil neastâmpărat, puști, copil ștrengar
  4. (spec.) cârpaci, reparator
  5. (p.ext.) cârpăcire, reparare
  6. (ieșit din uz; mil.) tun mic
  7. (iht.) mai multe specii de pești; (spec.) aterină
  8. (ornit.) specie de pinguin (Alca torda); alcă mică

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Verb


Conjugarea verbului
to tinker
Infinitiv to tinker
Prezent simplu
pers. 3 sg.
tinkers
Trecut simplu tinkered
Participiu trecut tinkered
Participiu prezent tinkering
  1. a repara de mântuială, a cârpăci, a cârpi
  2. (metal.) a drege (cazane, etc.)

Sinonime

Referințe