titulară
română
Etimologie
Din titular.
Pronunție
- AFI: /ti.tu'la.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului titulară | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | titulară | titulare |
Articulat | titulara | titularele |
Genitiv-Dativ | titularei | titularelor |
Vocativ | titularo | titularelor |
- persoană care ocupă un post, îndeplinește o funcție etc. cu caracter de permanență, pe baza unei numiri făcute după formele legale.
- persoană care se bucură de un drept juridic.
- persoană care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online