toantă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tont.

Pronunție

  • AFI: /'to̯an.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
toantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ toantă toante
Articulat toanta toantele
Genitiv-Dativ toantei toantelor
Vocativ toanto toantelor
  1. persoană proastă, neghioabă, nătângă.


Traduceri

Referințe