tocălie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a toca.

Pronunție

  • AFI: /to.kə'li.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
tocălie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tocălie tocălii
Articulat tocălia tocăliile
Genitiv-Dativ tocăliei tocăliilor
Vocativ tocălie tocăliilor
  1. (reg.) morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii.
  2. unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade.


Traduceri

Anagrame

Referințe