toceală

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a toci + sufixul eală.

Pronunție

  • AFI: /to'ʧe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
toceală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ toceală toceli
Articulat toceala tocelile
Genitiv-Dativ tocelii tocelilor
Vocativ toceală tocelilor
  1. faptul de a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; buchereală.
  2. faptul de a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe