tocilă
română
Etimologie
Din bulgară točilo.
Pronunție
- AFI: /to'ʧi.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tocilă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tocilă | tocile |
| Articulat | tocila | tocilele |
| Genitiv-Dativ | tocilei | tocilelor |
| Vocativ | ' | ' |
- dispozitiv (manual) pentru ascuțirea instrumentelor de tăiat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri