tocilară

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din tocilar.

Pronunție

  • AFI: /to.ʧi'la.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tocilară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tocilară tocilare
Articulat tocilara tocilarele
Genitiv-Dativ tocilarei tocilarelor
Vocativ tocilaro tocilarelor
  1. persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă).
  2. (fig.) elevă sau studentă care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic.


Traduceri

Anagrame

Referințe