tocilară
română
Etimologie
Din tocilar.
Pronunție
- AFI: /to.ʧi'la.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tocilară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tocilară | tocilare |
| Articulat | tocilara | tocilarele |
| Genitiv-Dativ | tocilarei | tocilarelor |
| Vocativ | tocilaro | tocilarelor |
- persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă).
- (fig.) elevă sau studentă care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online