tonsură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tonsure.

Pronunție

  • AFI: /ton'su.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tonsură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tonsură tonsuri
Articulat tonsura tonsurile
Genitiv-Dativ tonsurii tonsurilor
Vocativ ' '
  1. ritual de consacrare a clericilor prin tunderea părului din creștetul capului.
  2. locul din creștetul capului care rămâne fără păr în urma acestei operații.


Traduceri