Sari la conținut

torocănire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din torocăni.

Pronunție

  • AFI: /to.ro.kə'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
torocănire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ torocănire torocăniri
Articulat torocănirea torocănirile
Genitiv-Dativ torocănirii torocănirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a torocăni și rezultatul ei.


Traduceri