torpilor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză torpilleur.

Pronunție

  • AFI: /tor.pi'lor/


Substantiv


Declinarea substantivului
torpilor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ torpilor torpiloare
Articulat torpilorul torpiloarele
Genitiv-Dativ torpilorului torpiloarelor
Vocativ ' '
  1. navă maritimă militară, ușoară și rapidă, înzestrată cu torpile.


Traduceri