tortura

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : torturá, torturà, tortură

română

Etimologie

Din franceză torturer.

Pronunție

  • AFI: /tor.tuˈra/


Verb


Conjugarea verbului
tortura
Infinitiv a tortura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
torturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tortureze
Participiu torturat
Conjugare I
  1. a supune (pe cineva) la chinuri fizice sau morale violente; a schingiui; a chinui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din tortură.

Pronunție

  • AFI: /torˈtu.ra/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru tortură.

Referințe