tortura

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză torturer.

Pronunție

  • AFI: /tor.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
tortura
Infinitiv a tortura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
torturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tortureze
Participiu torturat
Conjugare I
  1. a supune (pe cineva) la chinuri fizice sau morale violente; a schingiui; a chinui.


Cuvinte derivate


Traduceri