tovărășel

română

Etimologie

Din tovarăș + sufixul -el, -ică.

Pronunție

• AFI: /to.və.rə'ʃel/

Substantiv

Declinarea substantivului tovărășel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tovărășel	tovărășei
Articulat	tovărășelul	tovărășeii
Genitiv-Dativ	tovărășelului	tovărășeilor
Vocativ	tovărășelule	tovărășeilor

1. (fam.) diminutiv al lui tovarăș.

Cuvinte derivate

• tovărășică

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online