tovarășă
Etimologie
Din tovarăș.
Pronunție
- AFI: /toˈva.rə.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tovarășă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tovarășă | tovarășe |
| Articulat | tovarășa | tovarășele |
| Genitiv-Dativ | tovarășei | tovarășelor |
| Vocativ | tovarășo | tovarășelor |
- persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză.
- epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva.
- asociată, părtașă (într-o afacere).
- (fam., ieșit din uz) educatoare, învățătoare sau dirigintă în școala generală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online