Sari la conținut

trântoriță

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din trântor + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /'trɨn.to.ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trântoriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trântoriță trântorițe
Articulat trântorița trântorițele
Genitiv-Dativ trântoriței trântorițelor
Vocativ trântoriță trântorițelor
  1. femeie care nu vreamuncească și trăiește de pe urma muncii altora.


Traduceri

Referințe