trântor

Trântori

română

Etimologie

Probabil din slavă trątŭ („bondar”).

Pronunție

• AFI: /'trɨn.tor/

Substantiv

Declinarea substantivului trântor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trântor	trântori
Articulat	trântorul	trântorii
Genitiv-Dativ	trântorului	trântorilor
Vocativ	trântorule	trântorilor

1. masculul albinei.

   Albină lucrătoare și trântor.

2. epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora.

Sinonime

• 1: (entom.) (prin Mold.) lăutar

Traduceri

masculul albinei

bulgară: търтей (български) engleză: drone (English) germană: Drohne (Deutsch) f. franceză: faux bourdon (français) m. kurdă centrală: nêrehing (kurdî) m.

neerlandeză: dar (Nederlands) m. rusă: трутень (русский) (trút'en') m. spaniolă: zángano (español), abejón (español) suedeză: drönare (svenska)