trântoriță

română

Etimologie

Din trântor + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /'trɨn.to.ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului trântoriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trântoriță	trântorițe
Articulat	trântorița	trântorițele
Genitiv-Dativ	trântoriței	trântorițelor
Vocativ	trântoriță	trântorițelor

1. femeie care nu vrea să muncească și trăiește de pe urma muncii altora.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online