trăirism

română

Etimologie

Din trăire + sufixul -ism.

Pronunție

• AFI: /trə.i'rism/

Substantiv

Declinarea substantivului trăirism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trăirism	invariabil
Articulat	trăirismul	invariabil
Genitiv-Dativ	trăirismului	invariabil
Vocativ	trăirismule	invariabil

1. curent în gândirea filozofică românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul instinctelor și al inconștientului asupra rațiunii, susținea că nu se poate ajunge la cunoașterea diferitelor aspecte și fenomene ale vieții decât prin trăirea mistică.

Cuvinte derivate

• trăirist

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online