trăncăneală

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a trăncăni + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /trən.kə'ne̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trăncăneală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trăncăneală trăncăneli
Articulat trăncăneala trăncănelile
Genitiv-Dativ trăncănelii trăncănelilor
Vocativ trăncăneală trăncănelilor
  1. acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei; vorbărie, sporovăială, flecăreală.
  2. zgomot de glasuri produs de cei care trăncănesc.


Traduceri

Referințe