trăncăneală
română
Etimologie
Din a trăncăni + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /trən.kə'ne̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului trăncăneală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trăncăneală | trăncăneli |
| Articulat | trăncăneala | trăncănelile |
| Genitiv-Dativ | trăncănelii | trăncănelilor |
| Vocativ | trăncăneală | trăncănelilor |
- acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei; vorbărie, sporovăială, flecăreală.
- zgomot de glasuri produs de cei care trăncănesc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online