trăncănit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a trăncăni.

Pronunție

  • AFI: /trən.kə'nit/


Substantiv


Declinarea substantivului
trăncănit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trăncănit trăncănite
Articulat trăncănitul trăncănitele
Genitiv-Dativ trăncănitului trăncănitelor
Vocativ trăncănitule trăncănitelor
  1. faptul de a trăncăni.


Traduceri

Anagrame

Referințe