trăncănit

română

Etimologie

Din a trăncăni.

Pronunție

• AFI: /trən.kə'nit/

Substantiv

Declinarea substantivului trăncănit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trăncănit	trăncănite
Articulat	trăncănitul	trăncănitele
Genitiv-Dativ	trăncănitului	trăncănitelor
Vocativ	trăncănitule	trăncănitelor

1. faptul de a trăncăni.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crănțănit

Referințe

• DEX '98 via DEX online