trăsurică

română

Etimologie

Din trăsură + sufixul -ică.

Pronunție

• AFI: /trəs.u'ri.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului trăsurică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trăsurică	trăsurici
Articulat	trăsurica	trăsuricile
Genitiv-Dativ	trăsuricii	trăsuricilor
Vocativ	trăsurică	trăsuricilor

1. diminutiv al lui trăsură; trăsură mică și ușoară (cu două roți).
2. cărucior de copii.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• astrucări

Referințe

• DEX '98 via DEX online