traitor

Vezi și : trăitor, traïtor

engleză

(English)

Variante

• (ieșit din uz) traitour

Etimologie

Din engleză medie traitor, traitour, traytour, care provine din franceză veche traïtor < latină trāditor („trădător”).

Pronunție

• (Anglia) AFI: /ˈtɹeɪtə(ɹ)/
• (SUA) AFI: /ˈtɹeɪtɚ/
  •  Audio (SUA)^fișier

Substantiv

traitor, pl. traitors

1. trădător

   Guy Fawkes was a traitor to the Crown.

2. (jur.) trădător
3. (fig.) trădător

Sinonime

• 1-3: betrayer, deceiver, (pop.) double-crosser, fink, treasonist

Cuvinte derivate

• traitorous
• traitress

Vezi și

• Benedict Arnold
• Judas
• Quisling

Verb

Conjugarea verbului to traitor
Infinitiv	to traitor
Prezent simplu pers. 3 sg.	traitors
Trecut simplu	traitored
Participiu trecut	traitored
Participiu prezent	traitoring

1. a trăda

Sinonime

• betray, deceive

Adjectiv

traitor (comp. more traitor, sup. most traitor)

1. trădător

Sinonime

• traitorous

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary