tranziție

română

Din franceză transition < latină transitio.

Declinarea substantivului tranziție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tranziție	tranziții
Articulat	tranziția	tranzițiile
Genitiv-Dativ	tranziției	tranzițiilor
Vocativ	tranziție	tranzițiilor

trecere (lentă sau bruscă) de la o stare la alta, de la o situație, de la o idee la alta.

(loc.adj.) De tranziție = de trecere; intermediar, tranzitoriu; (p.ext.) provizoriu.