trebuire
Etimologie
Din trebui.
Pronunție
- AFI: /tre.bu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului trebuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trebuire | trebuiri |
| Articulat | trebuirea | trebuirile |
| Genitiv-Dativ | trebuirii | trebuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a trebui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri