treierător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a treiera + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /tre.je.rə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
treierător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ treierător treierători
Articulat treierătorul treierătorii
Genitiv-Dativ treierătorului treierătorilor
Vocativ treierătorule treierătorilor
  1. muncitor care lucrează la batoză.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe