trepetnic

română

Din slavă trepetĭniku, de la trepetati („a tremura”). A existat o carte de acest fel tipărită în secolul XVIII.

Declinarea substantivului trepetnic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trepetnic	trepetnice
Articulat	trepetnicul	trepetnicele
Genitiv-Dativ	trepetnicului	trepetnicelor
Vocativ	'	'

carte populară care conține preziceri făcute pe baza interpretării unor mișcări musculare involuntare (ale pleoapelor, buzelor, sprâncenelor etc.).