trișa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză tricher.

Pronunție

  • AFI: /ˈtɾi.ʃa/


Verb


Conjugarea verbului
trișa
Infinitiv a trișa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
trișez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să trișeze
Participiu trișat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a folosi mijloace necinstite la jocul de cărți.
    Sper că nu trișezi când ne jucăm.
  2. (v.tranz.) (parteneri la jocul de cărți) a induce în eroare, măsluind cărțile.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe