trișcuță

română

Etimologie

Din trișcă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /triʃ'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului trișcuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trișcuță	trișcuțe
Articulat	trișcuța	trișcuțele
Genitiv-Dativ	trișcuței	trișcuțelor
Vocativ	trișcuță	trișcuțelor

1. diminutiv al lui trișcă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• scrutați
• scurtați

Referințe

• DEX '98 via DEX online