triangulație
română
Etimologie
Din franceză triangulation.
Pronunție
- AFI: /tri.an.gu'la.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului triangulație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | triangulație | triangulații |
| Articulat | triangulația | triangulațiile |
| Genitiv-Dativ | triangulației | triangulațiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- metodă de determinare a mărimii unei suprafețe de teren, constând din construirea unui sistem de triunghiuri adiacente, la care se măsoară lungimea uneia dintre laturi și unghiurile, obținând pe cale trigonometrică lungimea celorlalte laturi.
- rețea de triunghiuri a unei ridicări topografice.
Traduceri
Traduceri