tricord

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tricorde.

Pronunție

  • AFI: /tri'kord/


Substantiv


Declinarea substantivului
tricord
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tricord tricorduri
Articulat tricordul tricordurile
Genitiv-Dativ tricordului tricordurilor
Vocativ tricordule tricordurilor
  1. (muz.) scară diatonică din trei trepte, limitată într-un interval de terță sau de cvartă.


Traduceri

Referințe