trimis
Etimologie
Din a trimite.
Pronunție
- AFI: /tri'mis/
Substantiv
| Declinarea substantivului trimis | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trimis | trimise |
| Articulat | trimisul | trimisele |
| Genitiv-Dativ | trimisului | trimiselor |
| Vocativ | trimisule | trimiselor |
- (rar) trimitere.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din a trimite.
Substantiv
| Declinarea substantivului trimis | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trimis | trimiși |
| Articulat | trimisul | trimișii |
| Genitiv-Dativ | trimisului | trimișilor |
| Vocativ | trimisule | trimișilor |
- persoană căreia i s-a încredințat o misiune oficială; delegat, mesager.
- reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului.
- (fig.) apostol, misionar.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online