trinitate
Etimologie
Din franceză trinité < latină trinitas, trinitatis.
Pronunție
- AFI: /tri.ni'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului trinitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trinitate | invariabil |
| Articulat | trinitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | trinității | invariabil |
| Vocativ | trinitate | invariabil |
- (în religia creștină) treimea divină; Sfânta Treime.
- grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formează o unitate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online