trinom

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză trinôme.

Pronunție

  • AFI: /triˈnom/


Substantiv


Declinarea substantivului
trinom
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trinom trinoame
Articulat trinomul trinoamele
Genitiv-Dativ trinomului trinoamelor
Vocativ ' '
  1. polinom cu trei termeni (trei monoame).


Traduceri