trionfo

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină triumphus < de origine greacă.

Pronunție

  • AFI: /tri'onfo/


Substantiv

trionfo m., trionfi pl.

  1. triumf, victorie

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Etimologie

Din trionfare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru trionfare.

Referințe