trismus

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză trismus.

Pronunție

  • AFI: /'tris.mus/


Substantiv


Declinarea substantivului
trismus
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trismus trismusuri
Articulat trismusul trismusurile
Genitiv-Dativ trismusului trismusurilor
Vocativ trismusule trismusurilor
  1. contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii.


Traduceri

Referințe