trivialitate
română
Etimologie
Din franceză trivialité.
Pronunție
- AFI: /tri.vi.a.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului trivialitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trivialitate | trivialități |
| Articulat | trivialitatea | trivialitățile |
| Genitiv-Dativ | trivialității | trivialităților |
| Vocativ | trivialitate | trivialităților |
- însușirea a ceea ce este trivial; lipsă de pudoare, necuviință, nerușinare.
- faptă, atitudine, vorbă etc. trivială.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online