troficitate

română

Etimologie

Din trofic + sufixul -itate.

Pronunție

• AFI: /tro.fi.ʧi'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului troficitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	troficitate	invariabil
Articulat	troficitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	troficității	invariabil
Vocativ	troficitate	invariabil

1. proprietate a materiei vii de a-și păstra structura normală prin asigurarea nutriției necesare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online