troncănit

română

Etimologie

Din a troncăni.

Pronunție

• AFI: /tron.kə'nit/

Substantiv

Declinarea substantivului troncănit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	troncănit	troncănituri
Articulat	troncănitul	troncăniturile
Genitiv-Dativ	troncănitului	troncăniturilor
Vocativ	troncănitule	troncăniturilor

1. troncănire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• încontrat

Referințe

• DEX '98 via DEX online