troncăt

română

Variante

• troncot

Etimologie

Din tronc + sufixul -ăt.

Pronunție

• AFI: /'tron.kət/

Substantiv

Declinarea substantivului troncăt
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	troncăt	troncăte
Articulat	troncătul	troncătele
Genitiv-Dativ	troncătului	troncătelor
Vocativ	troncătule	troncătelor

1. zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• contrat

Referințe

• DEX '98 via DEX online