tronco

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Tronco

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină trŭncus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

tronco m., troncos pl.

  1. (bot.) trunchi
  2. (anat.) trunchi, talie, tors

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină trŭncus.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tronco
Singular Plural
Masculin tronco tronchi
Feminin tronca tronche
  1. trunchiat, tăiat, fragmentat, mutilat, retezat
  2. incomplet, fragmentar

Sinonime

Locuțiuni


Substantiv

tronco m., tronchi pl.

  1. (bot.) trunchi; (p. ext.) butuc, butură
  2. (anat.) trunchi, talie, tors
  3. (geom.) trunchi (de con, de piramidă)
  4. (p. ext.) bucată, porțiune, parte, fâșie
    Tronco ferroviario.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Etimologie

Din troncare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru troncare.

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină trŭncus.

Pronunție

  • AFI: /'tɾõ.ku/ (Portugalia)
  • AFI: /'tɾõ.ko/ (Brazilia de sud)


Substantiv

tronco m., troncos pl.

  1. (bot.) trunchi
  2. (anat.) trunchi, talie, tors
  3. (p. ext.) ramură mare, creangă mare
  4. (geom.) trunchi (de con, de piramidă)
  5. (spec.) butuc (ca instrument de tortură)
  6. (ist., în Brazilia) un loc unde se aduceau sclavii pentru a fi flagelați

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină trŭncus.

Pronunție

  • AFI: /'tɾoŋ.ko/


Substantiv

tronco m., troncos pl.

  1. (bot.) trunchi
  2. (anat.) trunchi, talie, tors
  3. (geom.) trunchi (de con, de piramidă)
  4. (fam., în Spania) amic, prieten, coleg, tip

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe