trotuar
Aspect

Etimologie
Din franceză trottoir, care provine din verbul trotter („a merge în trap”) + sufixul -oir.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului trotuar | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | trotuar | trotuare |
Articulat | trotuarul | trotuarele |
Genitiv-Dativ | trotuarului | trotuarelor |
Vocativ | ' | ' |
- porțiune marginală special amenajată din suprafața unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor.
Cuvinte apropiate
Traduceri
parte marginală a unei străzi
|
|