trubadur

română

Etimologie

Din franceză troubadour.

Pronunție

• AFI: /tru.ba'dur/

Substantiv

Declinarea substantivului trubadur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trubadur	trubaduri
Articulat	trubadurul	trubadurii
Genitiv-Dativ	trubadurului	trubadurilor
Vocativ	trubadurule	trubadurilor

1. poet-cântăreț provensal din evul mediu; (p.gener.) poet-cântăreț care călătorea din loc în loc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online