trubadur
română
Etimologie
Din franceză troubadour.
Pronunție
- AFI: /tru.ba'dur/
Substantiv
| Declinarea substantivului trubadur | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trubadur | trubaduri |
| Articulat | trubadurul | trubadurii |
| Genitiv-Dativ | trubadurului | trubadurilor |
| Vocativ | trubadurule | trubadurilor |
- poet-cântăreț provensal din evul mediu; (p.gener.) poet-cântăreț care călătorea din loc în loc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online