truca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză truquer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
truca
Infinitiv a truca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
truchez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să trucheze
Participiu trucat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a folosi trucuri sau trucaje.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe