trucare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din truca.

Pronunție

  • AFI: /tru'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
trucare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trucare trucări
Articulat trucarea trucările
Genitiv-Dativ trucării trucărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a truca și rezultatul ei.


Traduceri